CEDO

         CĂTRE,

              CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR  OMULUI

    I. PĂRŢILE

         A. RECLAMANTUL

 1.  Nume de familie : Fărcuţa      2.  Prenume : Nicolae Tiberiu

      Sex : masculin

 3.  Naţionalitate : român               4.  Profesie : inginer zootehnist                            

      Cetăţenie: română 

 5.  Data şi locul naşterii : 08.02.1947 – Sat Fînaţe (Com.Cîmpani) Jud.Bihor

 6.  Domiciliul : Sat Sălard ( Com.Sălard ) Jud.Bihor nr.432

 7.  Telefon nr. 0040.259.440.981

 8.  Adresa actuală : Sat Sălard nr.432 Judeţ Bihor

 9.  Numele şi prenumele reprezentantului : nu este cazul

         B. ÎNALTA PARTE CONTRACTANTĂ

 13. Statul Român

    II. EXPUNEREA  FAPTELOR

 14.

            Subsemnatul Fărcuţa Nicolae Tiberiu,domiciliat în loc.Sălard nr.432 judeţul Bihor cod poştal 417450,vă înaintez prezenta plângere,

considerând că prin  Decizia nr.34/CA/2007-R dată de Curtea de Apel Oradea-Bihor,în şedinţa publică din 15 februarie 2007 în dosarul nr.3722/35/2006,au fost încălcate drepturile existente în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

         În cererea nr.3722/35/10 ianuarie 2007,înaintată Curţii de apel Oradea-Bihor,am solicitat:

         -Asimilarea la art.1alin.1 lit.e din Decretul-Lege nr.118/1990,a perioadelor în care am fost mutat abuziv, şi silit să muncesc la diferite unităţi economice,altele decât cele aflate în localitatea de domiciliu,astfel:

    -perioada cuprinsă între 01.09.1983-20.02.1985,consemnată în carnetul de muncă la poz.25-27;

    -perioada cuprinsă între 20.10.1986-06.12.1986,consemnată la poz.29-33;

    -perioada cuprinsă între 06.12.1986-09.05.1987,consemnată la poz.33-34;

    -perioada cuprinsă între 09.05.1987-09.01.1989,consemnată la poz.35-36;

    -perioada cuprinsă între 10.01.1989-22.03.1989,consemnată la poz.36-37;

    -perioada cuprinsă între 22.03.1989-01.02.1990,consemnată la poz.38-39,perioade care împreună totalizează 4 ani şi 9 luni, şi pentru care să mi se stabilească calitatea de beneficiar al Decretului-Lege 118/1990,şi totodată pentru aceste perioade să oblige Statul Român la despăgubiri materiale în sumă de 8.919 Euro ,respectiv 30.588 RON şi daune morale în sumă de 600.000 Euro,respectiv 2.057.700 RON.

         Conform art.1 alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990 „ constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă,în funcţie de vechimea în muncă,timpul cât o persoană,după data de 6 martie 1945,pe motive politice:

  e) a fost strămutată într-o altă localitate.

           Fiind inginer zootehnist ca profesie ,în luna august a anului 1980 transferându-mă din judeţul Vâlcea în judeţul Bihor , situaţia dezastruoasă aflată în cadrul Fermei nr.10 Sălard a I.A.S. Biharia din cadrul Trustului de I.A.S. Bihor-Oradea,ma obligat şi deteminat să, înaintatez conducerii I.A.S. Biharia şi conducerii Trustului de I.A.S. Bihor-Oradea câteva referate.

În calitatea mea de şef al Fermei nr.10 Sălard, am arătat situaţia extrem de

gravă existentă în cadrul Fermei nr.10 Sălard şi totodată am propus unele măsuri pe care le-am considerat foarte importante în remedierea situaţiei dezastruoase în care se afla ferma pe care o conduceam.

         Urmare a acestor referate,asupra persoanei mele,I.A.S. Biharia şi Trustul de I.A.S. Bihor-Oradea,desfăşoară o serie de abuzuri şi ilegalităţi,care încep cu destituirea abuzivă a mea din funcţia de şef al Fermei nr.10 Sălard după o funcţionare a mea de 3 luni ca şef al acelei ferme,şi se finalizează cu desfacerea abuzivă a contractului meu de muncă la data de 1.05.1983, printr-un fals făptuit de către directorul Trustului de I.A.S. Bihor-Oradea,uzând-se de prevederile art.64 lit.t din Legea nr.5/1978. În acest sens rog a se vedea şi a se avea în vedere faptul că:

       -procesul verbal nr.1248/14.04.1983 ,nu reflectă realitatea celor

petrecute, este întocmit de către directorul I.A.S.Biharia ulterior şedinţei de lucru din data de 13.04.1983 – şi este semnat în exclusivitate doar de către acest director;

       -adresa nr.1272/15.04.1983 emisă de I.A.S.Biharia,este lovită de nulitate,deoarece între I.A.S.Biharia şi D.G.A.I.A.Bihor nu existau relaţii de subordonare;

       -adresa nr.1560/30.04.1983 emisă de I.A.S.Biharia, de asemenea este lovită de nulitate şi totodată este un fals;

       -adresa nr.1587/9 mai 1983, este un fals făptuit de către directorul Trustului de I.A.S.Bihor,şi stă la baza desfacerii abuzive a contractului meu de muncă,aşa cum reese din înscrisul de la poziţia 24 din carnetul meu de muncă;

       -adresa nr.2343/301/30 martie 1987,emisă de Procuratura Generală a R.S.R.,atestă faptul că la acea şedinţă de lucru s-a discutat despre transfer şi nu despre desfacerea contractului meu de muncă;

       -adresa nr.2343/301/8 iulie 1987,emisă de Procuratura Generală a R.S.R.,atestă acelaşi lucru,şi anume transferarea;

         După o perioadă de 4 luni cât am fost lipsit de mijloace de existenţă, în urma numeroaselor demersuri făcute de mine pe lângă Comitetul Judeţean al P.C.R.Bihor,şi ca urmare a anchetelor socio-administrative făcute la cererea mea, şi din proprie iniţiativă,de către organe din cadrul Comitetului judeţean al P.C.R Bihor,şi de organe ale Securităţii statului,

la data de 01.09.1983 am fost reâncadrat în muncă la C.A.P Fegernic comuna Sîrbi.

         Deorece la C.A.P.Fegernic s-a urmărit repetarea abuzului ce a dus la

scoaterea mea de sub protecţia legii,cu scopul întăriri primei desfaceri abuzive a contractului meu de muncă, la cererea lui Rusu Gheorghe

preşedintele CAP-ului la care activam, şi la presiunile ce s-au făcut asupra acestuia de către organele de conducere din cadrul P.C.R.Bihor de a accepta repetarea desfacerii abuzive a contractului meu de muncă,am fost nevoit ca începând cu data de 20.02.1985 ,până la rezolvarea situaţiilor disperate în care mă aflam , până la dovedirea nevinovăţiei mele,să-mi dau demisia din agricultură, să caut să mă angajez pe orice post posibil în alt sector de activitate în afara agriculturii.

Pentru confirmarea celor afirmate rog a se vedea Memoriul nr.17057/10.03.1986,care însoţeşte cererea mea cu acelaşi număr,

adresat lui Ceauşescu Nicolae Secretar-general al C.C.al P.C.R.şi prin

intermediul acestuia,Procuraturii Generale a R.S.R.

         Am încercat pe toate căile posibile să-mi dovedesc nevinovăţia,însă toate memoriile şi cererile mele înaintate în acest scop,au rămas fără nici un răspuns şi nerezolvate,iar instanţele judecătoreşti la care am apelat în scopul aflării adevărului şi înfăptuirii dreptăţii,au respins ca inadmisibile plângerile formulate.Prin aceasta a fost încălcat Accesul liber la justiţie înscris în Constituţia României la art.21 .

         Deoarece în decurs de 1 an şi 8 luni, toate cele peste 30 de intreprinderi economice din judeţul Bihor şi din judeţul Vâlcea, la care am solicitat angajarea mea pe un post oarecare (eu acceptând orice post de muncitor necalificat),au refuzat angajarea mea pe diferite motive inventate, am fost nevoit să cer D.G.A.I.A Bihor,reangajarea mea în agricultură.

         Încadrat în muncă la C.A.P Biharia,după doar 40 zile de funcţionare,am fost transferat în mod silit la C.A.P Abram.În acest sens rog a se vedea cererea mea cu nr.10084/09.04.1987,adresată Direcţiei Agricole-Oradea;

         La C.A.P Abram,am locuit în localitatea Satu Barbă,într-o sală de clasă a grădiniţei din localitate,fără căldură pe timp de iarnă,fără hrană caldă,doar un pat de fier şi niciun altfel de mobilier-condiţii total inumane.Faptul că am locuit şi am dormit fără căldură în  timpul iernii anului 1986/1987,când a fost o iarnă foarte geroasă,mi-a afectat grav sănătatea pentru tot restul vieţii.

          După o funcţionare a mea de 2 luni şi 13 zile,cu ocazia Adunării generale a C.A.P. Abram,Silaghi Nicolae preşedintele C.A.P Abram ,în darea de seamă prezentată,a citit printre altele că „începând cu data de asăzi 19 februarie 1987,tov.ing.Fărcuţa Nicolae este infirmat în funcţia de şef de fermă” ,nespecificând nici o abatere făptuită de mine,nici o motivaţie ce a dus la această „decizie personală” ,şi nesupunând votului adunării generale

neconfirmarea mea în funcţie.Eu,eram angajatul D.G.A.I.A Bihor şi nu al C.A.P Abram,şi nu erau îndreptăţiţi să mă infirme în funcţie.Nu exista nici o motivaţie ce îndreptăţea neconfirmarea  mea în funcţie.

            O perioadă de 2 luni şi 20 zile (19.02.1987-09.05.1987) perioadă consemnată în cartea mea de muncă la poziţia nr.34,nu am avut nici un salar şi nici un alt mijloc de ami câştiga existenţa.Sunt anunţat că nu voi mai fi plătit de către C.A.P. Abram începând cu data de 19.02.1987,doar în data de 05.03.1987.În acest sens rog a se vedea cererea  nr.10084/9.04.1987,adresată DGAIA Bihor,şi înscrisul din cartea de muncă de la poz.34;                              

           La Cooperativa Agricolă de Producţie Sîrbi,începând cu data de 21

oct.1988,conducerea D.G.A.I.A Bihor,declanşează împotriva persoanei mele o serie de abuzuri şi ilegalităţi, astfel: -adresa 2425/21 oct.1988,prin afirmaţia „vă facem cunoscut că tov.ing.Fărcuţa Nicolae nu-şi mai poate desfăşura activitatea în cadrul C.A.P Sîrbi ca şef de fermă”este abuzivă ,neexistând nici un referat privitor la persoana mea,cine,când la întocmit,ce cuprinde acel referat.Data înregisrării acelui referat imaginar,este aceeaşi cu data emiterii adresei ce trebuia să-mi parvină.Nu exista nici o motivaţie care să-i îndreptăţească să dispună de persoana mea ca de un obiect oarecare.

Orice referat,sesizare,mai întâi se cercetează,se analizează,şi în funcţie de gravitatea abaterilor,greşelilor,neândeplinirilor,se dispun cele necesare remedierii.În acest caz,nu s-a întâmplat aşa.

Nu este de înţeles pretenţia ca în termen de 15 zile să mă prezint cu cerere de transfer „în altă unitate în afara sectorului cooperatist”. Oare să fie o invitaţie de a repeta cererea de ieşire din agricultură,ieşire pe care am experimentat-o deja o dată pe propria-mi persoană ?

           Deoarece nu m-am prezentat cu nici o „cerere de transfer în afara sectorului cooperatist” D.G.A.I.A Bihor emite –cele două Decizii abuzive şi anume,cele două Decizii cu nr.390/12.12.1988,prin care,în una din ele se decide încetarea activităţii mele la C.A.P Sîrbi iar în cealaltă se decide numirea mea la C.A.P Rieni.Această mutare a mea este decisă începând cu data de 15.12.1988,în termen de 3 zile.Deoarece se „respecta legalitatea socialistă”,aveam drept de contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare.Asta însemna că urma ca mai întâi să plec la C.A.P Rieni şi apoi să fac contestaţie dacă mă consider neândreptăţit.Sunt mutat în mod silit la C.A.P Rieni,la peste 100 km de localitatea unde aveam familia şi locuiam.

       Eram socotit asemeni unui obiect oarecare din dotarea unităţii respective şi nu ca fiinţă umană cu responsabilităţi şi drepturi sociale.

           La C.A.P Rieni după două luni de activitate,cu prilejul adunării generale de sfârşit de an am fost infirmat în funcţie,fără a se motiva în vreun fel oarecare şi fără nici o explicaţie,repetând formula aplicată de C.A.P Abram .

           Se vede că am devenit un indezirabil universal al regimului comunist şi al „socetăţii socialiste multilateral dezvoltate”.

          Prin adresa nr.98/18.02.1989,sunt „repartizat” la Laboratorul pentru controlul calităţii furajelor-Oradrea,pe funcţia de muncitor laborant,aşa cum reiese din poz.38 din carnetul de muncă.Prin această adresă ,practic îmi este confiscată în mod definitiv şi Diploma de inginer zootehnist şi dreptul de

ami exercita profesia în conformitate cu studiile absolvite.

         Mutarea,transferarea mea din o localitate în alta ,s-a făcut în mod abuziv,nesocotind legile în vigoare,Codul muncii .Fiinţa şi persoana mea fiind reduse la un obiect oarecare,pentru a cărui mutare sau transferare de la o unitate economică la alta ,era necesară şi suficientă o adresă sau decizie a cuiva din cadrul conducerii acelei unităţi.

         Am fost obligat să muncesc în diferite localităţi din jud.Bihor ,unde neavând asigurată locuinţă,eram nevoit să mă cazez,prin biroul fermei,pe la diferiţi cetăţeni,prin săli de clasă,pe la rude sau la părinţi.

         Puţinii bani pe care îi primeam drept  „retribuţie „ ,nu îmi ajungeau niciodată de pe o lună pe alta,şi îi cheltuiam pe hrană rece şi pe deplasări. Rog a se vedea Cererea mea cu nr.10084/9.04.1987,adresată tov.director general al Direcţiei Agricole Oradea-Bihor.

         Ca să pot supravieţui,apelam la ajutorul părinţilor şi rudelor.Mâncam doar o dată sau cel mult de două ori pe zi,şi atunci doar hrană rece,cu excepţia zilelor când cineva mă invita din milă,să servesc o masă caldă la el acasă,sau când veneam acasă la familie ca să-mi reânprospătez proviziile de hrană rece şi să-mi iau haine curate de schimb.

         Toate aceste mutări silite,au ca bază de pornire,data de 01.05.1983,când în mod abuziv şi uzându-se de fals,mi s-a desfăcut contractul de muncă uzând în mod abuziv de prevederile art.64 lit.t din legea 5/1978.Nu erau îndreptăţiţi în nici un fel ,să mă silească să muncesc în alte localităţi decât aceea în care aveam domiciliul şi unde locuiam împreună cu familia ,deoarece nu am avut nici un fel de greşeli sau abateri care să-i îndreptăţească să acţioneze atât de inuman asupra persoanei mele.

          În mod eronat instanţa reţine şi constată că perioadele cuprinse între 1.09.1983-20.02.1985, 20.10.1986-06.12.1986, 06.12.1986-09.05.1987,

09.05.1987-09.01.1989,10.01.1989-22.03.1989,23.03.1989-  01.02.1990,care însumate totalizează o perioadă de 4 ani şi 9 luni ,şi când am fost mutat în mod silit la diferite unităţi agricole situate în alte localităţi decât domiciliul meu „ au fost urmarea unor acte de dreptul muncii ,luate de unităţile la care am fost încadrat ,în temeiul legislaţiei muncii din acea perioadă „ . Din înscrisurile din carnetul meu de muncă reiese în mod cât se poate de limpede că mutarea,transferarea mea din o localitate în alta s-a făcut în mod silit,abuziv ,nesocotind Constituţia,legile în vigoare, Codul muncii.

 Legea nr.5/1978 prin care în mod abuziv mi s-a desfăcut contractul de muncă la data de 01.05.1983,fiind obligat să accept reâncadrarea mea în

muncă la C.A.P Fegernic,nu este o lege de dreptul muncii,iar din faptul că am trăit consecinţele aplicării abuzive a acelei legi pot afirma fără nici o reţinere faptul că acea lege este o lege criminală,având un pronunţat caracter exterminativ.Se aplica din motive politice,celor indezirabili regimului.

Toate transferările ce au avut loc ulterior înscrisului de la poziţia 24 din cartea mea de muncă,precum C.A.P Fegernic,C.A.P Biharia,C.A.P Abram,C.A.P Sîrbi,C.A.P Rieni,Laboratorul pentru controlul calităţii furajelor Oradea,sunt abuzive şi sunt urmarea,efectul acelui înscris.

Prin acest fapt ,toate transferările mele ulterioare înscrisului de la poziţia 24 din carnetul de muncă, sunt motivate politic.

       1)-Din înscrisurile din cartea mea de muncă de la poziţia 31,reiese că la data de 01.12.1986 am fost transferat de la C.A.P Biharia la C.A.P Abram în baza disp.nr.301/03.12.1986,disp.emisă de D.G.A.Bihor ,al cărui angajat eram,însă nu este specificat în temeiul cărei legi au emis decizia respectivă;

       -din înscrisul de la poz.32 ,reiese că D.G.A.I.A.Bihor mă transferă în interesul serviciului de la C.A.P Biharia la C.A.P.Abram ,însă de această dată în baza disp.nr.306/05.12.1986, fără a folosi pentru transferarea mea prevederile legale din Codul muncii,respectiv înlăturând prevederile art.69 din Codul muncii care prevede că”transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce urmează a fi transferată nu este de acord cu transferul”.

           Mutaţia intervenită,s-a operat în cartea mea de muncă conform art.11 lit.a din Legea 1/1970,care are următorul conţinut;

Art.11-Transferul salariaţilor de la o unitate la alta are loc în următoarele

situaţii: a) transferul în interesul serviciului,care se acordă – la cererea unităţii unde se transferă salariatul respectiv ,de către conducerea unităţii de

la care pleacă ,cu aprobarea organului ierarhic superior al acesteia.

         Folosirea pentru mişcările de personal dintr-o unitate economică în altă

unitate economică,a prevederilor art.11/a din Legea 1/1970,este abuzivă şi are caracter represiv,atunci când nu este însoţită în mod obligatoriu şi de prevederile art.69 din Codul muncii.

         Folosirea stingheră,separată a art.11/a din Legea 1/1970,vitregeşte pe cel asupra căruia este aplicată ,de prevederile din Constituţia României,care  la art.41 alin.1 stabileşte:

(1)   Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.Alegerea profesiei,a meseriei sau a ocupaţiei,precum şi a locului de muncă este liberă. În consecinţă transferarea se poate face doar cu acordul de voinţă a celui în cauză.

         Rog să se observe şi să se ia în considerare faptul că toate transferările anterioare înscrisului din carnetul meu de muncă de la poziţia 24 ,

precum cele înscrise în carnetul meu de muncă la poziţiile 2,3,9,10,14,15,16,19,20,sunt înscrise în baza prevederilor art.11/a din Legea 1/1970 şi art.69 Codul muncii,iar transferările ce au avut loc începând cu înscrisul de la poz.24,sunt făcute doar în baza disp.art.11/a din Legea 1/1970,însă fără prevederile legale din Codul muncii,respectiv fără respectarea prevederilor art.69.

         Se vede în mod clar că nerespectarea prevederilor legale din Codul muncii,a legislaţiei muncii,are loc doar ulterior înscrisului de la poz.24,când în mod abuziv şi uzând de fals,s-a procedat la desfacerea abuzivă a contractului meu de muncă,în baza prevederilor art.64 lit.t din Legea 5/1978.

Această lege nr.5/1978 prin art 64 lit.t are caracter represiv şi exterminativ ,deoarece scoate pe cel vizat asupra căruia se aplică,de sub protecţia legii şi îi confiscă drepturile legitime conferite de Constituţie,respectiv drepturile prevăzute de art.21 care stabileşte Accesul liber la justiţie,astfel;

(1)    Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)    Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)    Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

         Cel asupra căruia se aplica această lege nr.5/1978 prin art.64 lit.t,      era condamnat pe viaţă în mod definitiv şi irevocabil.       

         2)-Din înscrisul de la poz.33,reiese că C.A.P Abram mă încadrează prin transfer în interesul serviciului,în baza Deciziei nr.14/06.12.1986,decizie emisă de către C.A.P Abram ,fapt ce este în afara

legilor în vigoare din acea perioadă,şi aceasta pe motivul că eram angajatul D.G.A.I.A Bihor şi nu al C.A.P Abram. Conducerea C.A.P Abram putea dispune doar de angajaţii propriei unităţi şi nu putea dispune de angajaţii Direcţiei agricole Bihor.

Prevederile legale ale art.11/a din Legea 1/1970 sunt valabile doar în condiţiile când aceste prevederi sunt însoţite în mod obligatoriu de prevederile art.69 din Codul muncii,altfel acele prevederi sunt abuzive şi au caracter represiv şi exterminativ;

         3)-Din înscrisul de la poz.34din carnetul meu de muncă reiese că C.A.P Abram,în data de 09.05.1987 mă transferă în interesul serviciului în baza Deciziei nr.233/09.05.1987 ,decizie emisă de această unitate

agricolă,fapt ce este ilegal şi abuziv,eu nefiind angajatul acestui CAP,ci fiind angajatul D.G.A.I.A Bihor.Totodată se vede că transferul are loc fără prevederile legale ale Codului muncii;

         4)-Din înscrisul de la poz.35 din carnetul de muncă reiese că C.A.P Sîrbi mă încadrează prin transfer în interesul serviciului la data de 09.05.1987,pe baza Adresei nr.10.088/9.05.1987,adresă emisă de acest CAP Sîrbi şi nu pe baza unei decizii emise de D.G.A.I.A Bihor al cărui angajat eram,şi fără a respecta prevederile legislaţiei muncii în vigoare la data respectivă.Nu au fost respectate prevederile art.69 din Codul muncii;

         5)-Din înscrisul de la poz.36 reiese că C.A.P Sîrbi mă transferă în interesul serviciului,la data de 9.01.1989,în baza Deciziei nr.7/9.01.1989 emisă de acest CAP, fără respectarea prevederilor legale în vigoare privitor la transferul specialiştilor din agricultură.Nu eram angajatul C.A.P Sîrbi ci al D.G.A.I.A Bihor,iar Decizia nr.390/12 decembrie 1988,emisă de D.G.A.Bihor-Oradea nu este folosită cu această ocazie şi nu apare în carnetul de muncă.Nu au fost aplicate prevederile legale din Codul muncii;

         6)-Din înscrisul de la poziţia 36 ,reiese că C.A.P Rieni mă încadrează prin transfer în interesul serviciului la data de 10.01.1989,în baza Adresei nr.85/10.01.1989,emisă de acest C.A.P Rieni şi nu de cei îndreptăţiţi a efectua transferul legal.Decizia nr.390/12.decembrie 1988 emisă de D.G.A.Bihor nu este folosită şi nu apare în carnetul meu de muncă,fapt ce contravine legilor în vigoare la acea dată,privitor la transferări.Transferul s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale din Codul muncii.

         7)-Din înscrisul de la poziţia 37,reiese că C.A.P Rieni mă transferă în interesul serviciului la data de 22.03.1989,în baza Deciziei nr.218/22.03.1989,decizie emisă de C.A.P Rieni şi nu de D.G.A.I.A Bihor aşa cum era corect şi legal ,şi fără respectarea prevederilor legale din

legislaţia muncii,deci mă mută în mod silit .În baza cărei legi mă transferă în

interesul serviciului,în condiţiile în care eu nu eram angajatul C.A.P Rieni ci eram angajatul D.G.A.I.A Bihor ?

         8)-Din înscrisul de la poziţia 38 ,reiese că D.G.A Bihor(al cărui angajat eram ,conform contractului de muncă nr.252/20.10.1986,aşa cum reiese din înscrisul de la poziţia 29 din cartea de muncă) în data de 22.03.1989,mă angajază conf.art.11/a din Legea 1/1970,în funcţia de muncitor laborant ,la

Laboratorul de furaje Oradea,în baza Disp.nr.279/22.04.1989.Prin acestă acţiune silită ,executată asupra persoanei mele,D.G.A.I.A.Bihor încalcă prevederile Constituţiei cuprinse în articolul 41 pct. 1 ,precum şi prevederile art.42 pct.1.

           Nou este doar faptul că prin Disp.nr.279/22.04.1989,D.G.A.I.A Bihor,pe lângă faptul că mă mută silit dintr-o unitate în alta,prin angajarea mea pe post de muncitor la Laboratorul de furaje Oradea,îmi confiscă totodată şi diploma de inginer zootehnist şi dreptul de ami exercita în mod liber profesia conform studiilor absolvite.Este un abuz.

         Desfacerea contractului meu de muncă ,aşa cum reiese din înscrisul de la poziţia 24 din cartea mea de muncă,s-a făcut în baza art.62.lit.t din Legea 5/1978,lege care este abuzivă şi exterminativă.Cel asupra căruia se aplica prevederile acestui articol din legea 5/1978,era scos în afara legii,fără nici un drept legitim ,deoarece era socotit duşman al poporului şi sabotor al comunismului şi în consecinţă trebuia înlăturat din societate,exterminat în un fel oarecare.

         În art.nr.64 lit.t din Legea nr.5/1978,este prevăzut că, „Adunarea generală a oamenilor muncii ,hotărăşte eliberarea din funcţie a cadrelor din conducerea unităţii ,care au săvîrşit abateri grave de la disciplina muncii,de la normele eticii şi echităţii socialiste sau care dau dovadă de lipsă de răspundere în realizarea planului.Între şedinţele în plen ale adunării generale,hotărîrea se ia de adunările oamenilor muncii organizate pe secţii,ateliere saualte unităţi de producţie similare,urmînd să fie supusă spre confirmare la prima adunare generală a oamenilor muncii pe întreaga unitate.

Pentru ceilalţi oameni ai muncii din unităţi care au săvîrşit asemenea abateri,adunările generale ale oamenilor muncii sau adunările oamenilor muncii pe secţii,ateliere sau alte unităţi de producţie similare,în care persoana respectivă îşi desfăşoară activitatea,pot hotărî desfacerea contractului de muncă.

Hotărîrile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor ce compun adunarea şi sînt definitive „.

           Este cert faptul că desfacerea contractului meu de muncă nu s-a făcut în baza unor acte şi decizii de dreptul muncii,nu s-a făcut în temeiul legislaţiei muncii.În mod cert,fără nici un dubiu desfacerea contractului meu de muncă înscris la poz.24 din cartea mea de muncă,s-a făcut ca măsură luată împotriva persoanei mele,din motive politice.Este clar că desfacerea contractului meu de muncă nu este întemeiat pe dreptul comun şi nu are nici o legătură cu acesta.

           -În mod total eronat instanţa de judecată în Sentinţa nr.295/CA/2006,constată că situaţiile în care m-am aflat referitor la transferările mele , „au fost urmarea unor acte de dreptul muncii”,deoarece:

       -din înscrisurile din cartea mea de muncă;

       -din memoriul nr.10084/09.04.1987,adresat DGAIA Bihor;

       -din adresa nr.2425/21.oct.1988 emisă de DGAIA Bihor;

       -din cele două decizii nr.390/12.12.1988,emise de DGAIA Bihor;

       -din adresa nr.98/18.02.1989,emisă de DGAIA Bihor,

reiese în mod limpede că toate transferările mele au fost abuzive şi eu am fost mutat în mod silit,ca urmare a unor măsuri administrative luate din motive politice.

       Cei care manevrau,concertau,coordonau,comandau şi dispuneau în mod real de persoana mea privitor la numeroasele abuzuri întreprinse asupra persoanei mele,asupra transferării mele silite la diferitele unităţi agricole,erau nu conducătorii diferitelor CAP-uri care emiteau diverse adrese fără nici o putere juridică,ci erau cei din conducerea Comitetului judeţean al P.C.R Bihor ,activiştii P.C.R.Bihor,cei din conducerea U.J.C.A.P.Bihor,din conducerea Direcţiei agricole,aşa cum reese din:

         -memoriul nr.432/A1/13.06.1983,adresat primului-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R Bihor ,în care la pagina 5 şi 6 se vede faptul că,urmare a cererii mele înaintată în data de 24.02.1983 Comitetului judeţean al P.C.R Bihor,în care ceream să se intervină pe lângă Trustul de IAS Bihor  pentru a mi se reda funcţia de şef de fermă,care mi s-a luat fără motive şi fără nici o decizie în luna martie 1981,asupra persoanei mele au avut loc o serie de înscenări care au dus în final la desfacerea abuzivă a contractului meu de muncă.La pagina 6 din memoriul 432/13.06.1983,mi-am arătat indignarea şi nemulţumirea cu care Comitetul judeţean al P.C.R Bihor,a procedat la rezolvarea cererii mele şi am cerut să se revină asupra cererii mele din data de 24.02.1983;

         -memoriul R.48/1.06.1986,adresat primului-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R.Bihor,arată în mod evident faptul că asupra mea au acţionat organele de partid prin persoana numitului Hudea Andrei care era activist al P.C.R. şi care deţinând funcţia de preşedinte al Consiliului Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Sălard,a făcut presiuni asupra lui Rusu Gheorghe preşedintelui C.A.P.Sîrbi ,care îmi destăinuie acest fapt şi la rândul lui îmi cere să plec în altă unitate,oriunde ;

         -memoriul nr 10084/9.04.1987,adresat Direcţiei agricole Bihor-Oradea,atestă faptul că încadrat în muncă  la C.A.P Biharia ,după o funcţionare a mea de numai 40 de zile,la presiunile exercitate asupra mea de numitul Ganea care era activist al P.C.R.şi deţinea funcţia de preşedinte al C.U.A.S.C-ului Sălard ( din care CUASC făcea parte şi C.A.P. Biharia),precum şi de către tovarăşul Neag  de la personal din cadrul D.G.A.I.A. Bihor,care mi-au cerut că „ fiind proaspăt angajat să nu mă opun „ şi să merg pentru o scurtă perioadă de timp la C.A.P Abram.De asemenea se poate vedea că mutarea mea silită din cadrul C.A.P Abram ,a avut loc la cererea şi pretenţia tov.Cacuci care era activist al P.C.R.  şi îndeplinea funcţia depreşedinte al C.U.A.S.C-ului Balc (CUASC din care făcea parte şi CAP Abram).La cererea mea adresată tov.Silaghi Nicolae preşedintele C.A.P Abram,de ami spune din ce considerente şi din ce motive sunt mutat,infirmat în funcţie ,din ce motive nu se mai dorea ,nu se mai accepta ca eu să funcţionez ,să lucrez în cadrul CAP Abram,acesta îmi destăinuie că  „ tovarăşul Cacuci pretinde această infirmare ,nu ştiu din ce motive „;

         -adresa nr.2425/21.10.1988,emisă de D.G.A.I.A Bihor,face cunoscut mie şi CAP –ului Sîrbi,faptul că „ tov.Fărcuţa Nicolae nu-şi mai poate desfăşura activitatea în cadrul C.A.P Sîrbi ca şef de fermă.În acest sens în termen de 15 zile se va prezenta la D.G.A.I.A Bihor cu cerere de transfer pentru altă unitate în afara sectorului cooperatist”;

 Nu am cunoştinţă de nici un referat cu nr.2425/21.10.1988 şi nici de un alt referat.Nu cunosc cine a întocmit acel referat,la ce se referă ,şi cred că nu a existat nici un fel de referat.

 Faptul că dispune interzicerea desfăşurării în continuare a activităţii mele la C.A.P Sîrbi ca şef de fermă,fără a specifica motivele în baza cărora dispune aceasta ,precum şi actul juridic care îi îndreptăţea să dispună acest lucru ,este un abuz evident.Nu se poate afirma de nimeni că o asemenea măsură ar fi

fost luată în temeiul unor dispoziţii din dreptul muncii.

Motivele sunt considerate atât de grave încât se decide că nu mai pot activa în nicio unitate din cadrul Sectorului agricol cooperatist.Dacă motivele sunt atât de serioase şi grave de ce nu le face cunoscute ? Acesta nu este un abuz ? Asta este ceea ce reprezintă dreptul muncii ? Aceasta nu reprezintă persecuţie din motive politice ?

         -cele două decizii cu nr.390/12.12.1988,emise de către D.G.A.I.A Bihor,prin care în una se decide că „începând cu data de 15.12.1988

,tov.ing.Fărcuţa Nicolae,avînd funcţia de şef de fermă la C.A.P Sîrbi î-şi încetează activitatea la această unitate.Luaţi măsuri urgente de rezolvare a actelor de transfer şi de predare-primire a gestiunii „,iar în cealaltă Decizie cu nr.390/12.12.1988 se decide că „ începînd cu data de 15.12.1988 tov.ing.Fărcuţa Nicolae este numit la C.A.P Rieni în funcţia de şef fermă zootehnică.Împotriva prezentei decizii se poate depune contestaţie la D.G.A Bihor-Oradea în termen de 15 zile de la comunicare”;

 Ce rost mai avea comunicarea conform căreia „împotriva prezentei decizii se poate depune contestaţie la D.G.A Bihor –Oradea în termen de 15 zile de la comunicare” în condiţiile în care eu sunt obligat să îmi încetez activitatea doar la 3 zile de la comunicare şi să mă prezint la C.A.P Rieni începând tot cu data de 15.12.1988 ? Unde sunt cele 15 zile rezervate pentru contestaţia la care se spune că aveam dreptul ? Mai întâi trebuie să plec şi apoi pot face şi contestaţie.

 În baza cărei legi directorul D.G.A.I.A Bihor,numitul Oltean Alexandru îmi interzice să-mi continui activitatea în cadrul C.A.P Sîrbi,şi dispune transferarea mea silită la C.A.P Rieni ? Acesta nu este un abuz ?   Este un act de dreptul muncii ?

       Se vede limpede că eu eram socotit că nu am nici un drept legitim,şi că doar se mima respectarea legalităţii celor intreprinse relativ la persoana mea.

În baza dreptului de a contesta acea decizie ,am înaintat totuşi Direcţiei Agricole Bihor,contestaţia nr.10001/3 ian.1989,cu toate că la felul în care erau concepute acele decizii nr.390/12.12.1988,nici o contestaţie nu-şi mai avea rost.

       În baza căror legi D.G.A Bihor-Oradea face aceste mutări evident silite ale mele,luându-mă de la 15 km.distanţă de casă şi mutându-mă forţat la 100 km.distanţă de casă fără să-mi asigure nimic ,nici locuinţă,nici nimic ? Mutarea mea forţată de la C.A.P Sîrbi la C.A.P Rieni este evidentă.Motivele nefiind de natură profesională,nu pot fi decât motive politice.

       De ce cele două decizii cu nr.390/12.12.1988,prin care sunt mutat în

mod silit la C.A.P Rieni,cu toate că erau singurele adrese sau decizii investite cu putere juridică dintre cele folosite şi înscrise în cartea mea de muncă,totuşi aceste două Decizii nr.390/12.12.1988,nu apar niciunde în cartea mea de muncă şi nu s-au folosit pentru transferarea mea de la CAP Sîrbi la CAP Rieni ? Care sunt documentele valabile juridic pentru

efectuarea transferării la CAP Rieni ,Decizia nr.7/9.01.1989 emisă de CAP Sîrbi,Adresa nr.85/10.01.1989 emisă de CAP Rieni,sau cele două Decizii cu

nr.390/12.12.1988,emise de către DGAIA Bihor ,decizii care nu apar niciunde în cartea mea de muncă ?

         -adresa nr.98/18.02.1989 emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură Bihor Oradea,prin care sunt mutat în mod silit la Laboratorul pentru controlul calităţii furajelor Oradea,unde sunt încadrat ,angajat în mod abuziv,pe post de muncitor laborant ,aşa cum reiese din înscrisul din cartea mea de muncă de la poziţia nr.38.

Actul pe baza căruia se face înscrierea mutaţiei intervenite este Dispoziţia nr.279/22.04.1989,pe care eu nu am văzut-o niciodată şi nu cunosc ce conţinut are ,şi nu adresa nr.98/18.02.1989 care mi-a fost înmânată.

         Cu ce drept,pe baza cărei legi sau căror legi sunt mutat silit la acel laborator şi din ce motive şi în temeiul căror legi îmi este confiscată diploma de inginer zootehnist şi dreptul de ami exercita în mod liber profesia conform studiilor absolvite,fiind silit a munci pe post de muncitor laborant ?

           Din toate cele prezentate,se poate vedea într-un mod foarte limpede ,o parte din metodele de represiune coordonată a Statului totalitar comunist ,împotriva celor indezirabili regimului.

       Rog a se avea în vedere următoarele:

           -din înscrisurile din cartea mea de muncă, se vede că am fost mutat în mod silit de la I.A.S Biharia la C.A.P Fegernic, de la C.A.P Biharia la C.A.P Abram,de la C.A.P Abram la C.A.P Sîrbi,de la C.A.P Sîrbi la C.A.P Rieni,de la C.A.P Rieni la Laboratorul de furaje Oradea,şi toate aceste transferări ale mele au fost făcute în mod abuziv,fără respectarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie,fără respectarea prevederilor legale din Codul muncii,a legislaţiei muncii valabilă atunci,fără acordul de voinţă al meu;

           -prevederile legale cuprinse în art.69 din Codul muncii au fost excluse definitiv şi nu s-a mai ţinut cont de ele atunci când în mod forţat „am fost transferat în interesul serviciului”de la o unitate la o altă unitate;

           -legea nr.1/1970,prin art.11/a a substituit în totalitate Codul muncii;

           -această lege nr.1/1970,prin art.11/a ,a eliminat acordul de voinţă al

celui transferat,transformândul pe cel transferat în sclav al sistemului,în deţinut în ţara în care s-a născut,în rob înlănţuit de locurile de muncă impuse în mod forţat,şi aceasta fără nici un motiv,fără ca cel vizat să fie vinovat cu ceva sau în ceva ci doar prin faptul că îşi face datoria faţă de profesie,societate,propria conştiinţă;

           -această lege nr.1/1970 prin art.11de care face uz atât de mult cu

ocazia transferărilor mele de la o unitate la alta,este o lege absolut

abuzivă,inumană şi contrară principiilor vieţii,excluzând pe cei asupra cărora este aplicată,de la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,fiind contrară prevederilor art.41 alin.1 din Constituţie ,care stabileşte că „Alegerea profesiei,a meseriei sau ocupaţiei,precum şi a locului de muncă este liberă” ,şi totodată această lege prin art.respectiv este contrară prevederilor art.69 din Codul muncii care prevede că „transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce urmează a fi transferată nu este de acord cu transferul”;

           -mie nu mi-a parvenit nici una din acele dispoziţii,decizii şi adrese folosite pentru mutarea mea silită din un loc în alt loc,şi nu cunosc ce conţinut au acestea;

           -prigonirea,hăituirea,izgonirea mea continuă din un loc în altul,de la o unitate economică la alta are ca bază de pornire,ca punct de plecare data de 01.05.1983,prin înscrisul din cartea mea de muncă de la poz.24,înscris prin care sunt declarat sabotor al comunismului,duşman de clasă al poporului,element periculos pentru existenţa „comunismului”,motiv din care mi-au conferit statut de proscris;

           -din documentele aflate în dosarul 2395/2006 precum şi din înscrisurile din cartea mea de muncă amintite aici,se poate vedea în mod limpede suitele de abuzuri şi ilegalităţi ce au avut loc asupra persoanei mele,faptul că începând cu data de 01.05.1983,în mod abuziv,uzându-se de fals,am fost scos în afara legii în mod definitiv,pentru tot restul vieţii,fără nici un drept constituţional,la muncă,la apărare,la sănătate,la viaţă;

           -au răstălmăcit falsul ca fiind adevărat şi adevăratul ca fiind fals şi acest lucru l-au făcut în mod deliberat.Au substituit adevărul,realul,cu neadevărul,falsul,minciuna;

           -folosind falsul şi uzul de fals,mi s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.64 lit.t din legea nr.5/1978,aşa cum se constată din documentele aflate în dosarul nr.2395/2006;

           -libertatea de gândire şi libertatea de voinţă au fost eliminate definitiv şi sancţionate în mod violent ,în mod dur;

           -legile folosite de exponenţii regimului totalitar comunist în scopul exterminării mele fizice şi psihice şi prin mine a întregii mele familii,fiind folosite în mod abuziv, au devenit legi antiumane,anticonstituţionale şi criminale,cu un puternic caracter opresiv şi exterminativ.

       Nerespectarea de către conducători a pricipiilor eticii şi echităţii este specific regimurilor totalitare şi tiraniilor de orice fel. Folosirea acestor principii universale drept mijloc de exterminare a omului,este incompatibilă

cu statul de drept şi cu principiile promovate de statul de drept,democratic şi social.

       Abaterile grave de la principiile eticii şi echităţii  ,sunt cauze sigure de autodistrugere şi autocondamnare a regimurilor tiranice,aşa cum s-a întâmplat în Franţa în anul 1789 şi în România în anul 1989,când mulţimile revoltate invocau respectarea aceloraşi principii universal valabile ,principii care constituie fundamentul drepturilor şi libertăţilor omului precum libertartea,fraternitatea (etica),egalitatea ,dreptatea (echitatea).Aceste principii sunt obligatoriu de respectat de către conducători,altfel stabilimentul în cauză se dărâmă.Aplicarea abuzivă de către conducători a  acestor principii  în scopul exterminării fizice şi psihice a celor conduşi este act criminal.Principiile eticii şi echităţii sunt universal valabile,şi respectarea lor asigură armonia şi progresul oricărei societăţi sau comunităţi,iar nerespectarea lor duce în mod sigur la haos şi autodistrugere.

         Aceste principii ale eticii şi echităţii trebuiesc folosite doar ca principii din care să decurgă celelalte legi.Nu pot fi folosite ca legi directe, la pedepsirea unei persoane în o societate cu 22 milioane de locuitori.

         Daunele morale solicitate,indiferent de mărimea acestora,nu vor putea să neutralizeze,să compenseze suferinţele fizice,psihice şi morale cauzate mie şi implicit familiei mele,de numeroasele abuzuri şi ilegalităţi comise asupra mea.

     Peste tot pe unde am fost mutat,pe unde mi s-a stabilit locul de muncă asemenea unuideţinut,am îndurat tot felul de umilinţe,jigniri,injurii,ostilităţi,abuzuri, privaţiuni.

         La C.A.P Biharia, am ridicat ca retribuţie pentru perioada cât am muncit în acel CAP,doar 1000 lei,aşa cum reiese din cererea nr.10084/9.04.1987,adresată Direcţiei agricole Oradea.La C.A.P Fegernic şi C.A.P Sîrbi, nu am ridicat niciodată ca retribuţie mai mult de 50% din salarul stabilit prin contractul de muncă,deşi conform angajamentuli în acord global,aveam dreptul la o retribuţie proporţională cu sarcinile de plan îndeplinite.În anul 1988,ferma pe care o conduceam, Ferma nr.6 Fegernic din cadrul C.A.P Sîrbi ,a realizat planul în procent de 81%,însă retribuţia

primită de mine a fost doar de 38% din suma de 3200 lei care era retribuţia lunară de încadrare, cum reiese din plângerea adresată Judecătoriei Oradea  în dosarul nr 6018/1989,dosar căruia i s-a declinat competenţa de soluţionare ,cum reiese din Adresa nr.217/10.08.1989,emisă de U.J.C.A.P Bihor.

  Aceasta însemna pentru ei respectarea eticii şi echităţii socialiste.

Din toate referatele şi memoriile depuse în prezenta cerere se vede limpede

cum era respectată etica,echitatea şi disciplina muncii de către cei care conduceau şi de cei care vegheau la respectarea acestor principii şi a legilor ce derivă din principiile respective.    

         Puţinii bani pe care îi primeam îi dădeam pe drumuri şi pe hrană rece.

         În cadrul Laboratorului pentru controlul calităţii furajelor Oradea,

unde am fost „repartizat” în mod silit pe post de muncitor laborant,(aşa cum reese din cartea de muncă de la poziţia nr.38,precum şi din adresa nr.98/18.02.1989 emisă de D.G.A.Bihor-Oradea),

trebuia ca zilnic să aduc probe de furaje de pe la CAP-urile din judeţ,având de adus zilnic probe de la cel puţin două unităţi ,neinteresând cu ce pot ajunge de la un capăt la altul al judeţului,sau dacă am bani pentru maşinile de ocazie cu care ajungeam la CAP-urile respective.Deoarece locuiam împreună cu familia în localitatea Sălard, la 25 km de Oradea ,aproape tot salarul meu de încadrare îl dădeam pe drumuri,cu excepţia situaţiilor când mergeam cu maşinile de la I.C.I.L.Oradea,care nu îmi lua nici un ban,însă atunci trebuia să mă scol la ora 3,30 dimineaţa pentru a ajunge înainte de ora 5 la Oradea,maşinile plecând din fabrică în jurul orei 5 dimineaţa.

         Desfacerea abuzivă a contractului meu de muncă la data de 1.05.1983,mutările mele silite dintr-un loc în altul de muncă dintr-o localitate în alta, umilinţele, persecuţiile ,batjocoririle, injuriile, abuzurile ,ilegalităţile, inechităţile, silniciile, torturile psihice şi morale, discriminările suferite pe nedrept de către mine,

au ca sursă de pornire  cererile şi referatele înaintate de mine conducerii I.A.S.Biharia şi Trustului de I.A.S.Bihor,în care mi-am exprimat opiniile pe linie profesională şi pe linie de serviciu,opinii în legătură cu situaţia extrem de gravă din cadrul Fermei nr.10 Steaua Sălard a I.A.S.Biharia,în care:

 -în referatul nr.R.472/18 sept.1980,adresat Trustului de I.A.S.Bihor,

     Am cerut formarea unei comisii pentru stabilirea şi elucidarea cauzelor ce au provocat îmbolnăvirea în masă a animalelor existente în fermă,

     Am cerut ,ca necesară dirijarea cât mai urgentă a acestor animale spre Abatorul Oradea,în scopul evitării pierderilor economice,

 -în referatul nr.3206/29.09.1980 adresat conducerii I.A.S.Biharia,

     Am cerut aprobarea ca plata muncii îngrijitorilor să se facă conform normativelor şi în funcţie de norma de deservire şi categoria de animale,deoarece plătirea în continuare a muncitorilor în acord global ,în funcţie de sporul de creştere în greutate,nu mai este posibilă şi ar însemna înregistrarea de sporuri de creştere fictive,

-în referatul nr.3802/21.11.1980 adresat conducerii I.A.S.Biharia,

     Am arătat starea foarte gravă a sănătăţii animalelor din ferma pe care o conduceam,precum şi faptul că la luarea în gestiune a fermei,întregul efectiv de animale era bolnav de dictiocauloză şi fascioloză,

     Am arătat lipsa de responsabilitate a epizootologului şef al I.A.S.Biharia,

în legătură cu procurarea de medicamente necesare şi tratarea întregului efectiv de animale contra dictiocaulozei, contra fasciolozei mixte,precum şi deparazitarea întregului efectiv de animale aşa cum situaţia impunea,

     Am arătat numeroasele acţiuni iresponsabile ,contrare tehnologiilor ,contrare normativelor de creştere şi îngrijire a animalelor,impuse de epizootologul şef în cadrul fermei pe care o conduceam,

     Am făcut cunoscut conducerii I.A.S.Biharia,faptul că acest medic veterinar,de câte ori vine în fermă,mă înjură şi mă blamează în faţa angajaţilor fermei,neţinând seama nici de cele mai elementare norme ale eticii socialiste,

     Am propus conducerii I.A.S.Biharia măsurile ce se impuneau a fi urgentate în funcţie de necesitate,pentru bunul mers al Fermei nr.10 Sălard,

 -în referatul nr.62/9.01.1981 adresat conducerii I.A.S.Biharia,

     Am cerut să dispună inginerului stagiar Demeter Alexandru să-mi predea inventarul fermei ,inventar preluat de acesta de la mine cu ocazia plecării mele în concediul de odihnă,să-i consemneze şi să-i stabilescă atribuţiile ce le are ca stagiar în cadrul Fermei nr.10 Sălard,

     Am arătat că inginerul stagiar Demeter Alexandru considerându-se şef al fermei ,în numele funcţiei pretinse a o deţine,îmi interzice să-mi execut atribuţiile ca şef al fermei,să organizez munca şi programul în fermă,

     Am arătat că acesta ,în numele funcţiei respective comite o serie de greşeli ca,nerespectarea normelor de lucru,nerespectarea programului de muncă,încurajează dezordinea şi indisciplina în fermă,încurajează risipa de furaje şi dezordinea în baza furajeră,

        În cererea memoriu nr.17.057/10.03.1986,adresată lui Ceauşescu Nicolae,Secretar-general al C.C.al P.C.R. şi Preşedinte al R.S.România,

     Am cerut efectuarea de cercetări penale împotriva persoanelor care în mod abuziv mi-au lezat drepturile personale,producîndu-mi în acest fel prejudicii materiale şi morale iremediabile mie şi familiei mele,

     Am rugat a dispune Procuraturii Generale a R.S.R.să procedeze la cercetarea obiectivă a cazului meu,în vederea stabilirii adevărului şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate,precum şi repunerea mea şi a familiei mele în drepturile legitime,

     Am solicitat efectuarea cercetărilor sub directa îndrumare a lui Nicolae Ceauşescu,convins fiind că acesta în calitatea sa de şef al P.C.R.şi al Statului Român „imprimă tuturor ideia de dreptate şi respectarea legalităţii socialiste”.

       Procuratura,organele de partid ,securitatea şi miliţia au făcut fiecare cercetări separate asupra vinovăţiei sau a nevinovăţiei persoanei mele.

De la unii cetăţeni s-au luat 3 rânduri de declaraţii,referitor la eventualele

abateri ale mele de la etica şi echitatea socialistă şi de la disciplina muncii.

Numitul Creţu Dinu din loc.Sălard,care în perioada respectivă funcţiona a secretar la Consiliul popular Sălard ,afirmă că lui personal i s-au luat 3 rânduri de declaraţii ,deoarece declaraţiile cu care nu erau de acord cum erau scrise ,cum reflecta persoana mea în funcţie de cum doreau ei să apară ,trebuia să le scrie din nou deoarece erau rupte de către cei care anchetau.

       Peste 40 de persoane au dat declaraţii despre mine ,însă declaraţiile şi anchetele respective nu s-au folosit în scopul înfăptuirii actului de justiţie şi a repunerii mele în drepturile legitime.Dovadă,este faptul că dosarul penal nr.1351/P/1986,care cuprindea documentele de cercetare referitoare la persoana mea ,nu a fost folosit de către instanţele judecătoreşti de atunci ,nu a fost dat de procuratură instanţelor pentru a face uz de aceste documente în scopul aflării adevărului şi înfăptuirea actului de justiţie .Nici mie personal ,procuratura nu a vrut să-mi dea să văd şi să studiez acel dosar ,aşa cum ar fi fost normal.În acest sens rog a se vedea:

 -încheierea de şedinţă nr.7901/25.08.1987,a Judecătoriei Oradea;

 -adresa nr.1351/P/1986 din 3 sept.1987,a Procuraturii locale Oradea;

 -cererea de recurs a subsemnatului,în recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.6235/1987.

       Prin referatele şi memoriile mele ,cei cărora le erau adresate ,şi-au văzut propriile greşeli şi incapabilităţi.Oameni mediocri,măcinaţi de multiple complexe de inferioritate pe plan mental şi nulităţi în planul conştiinţei,orbiţi de orgolii şi dorinţe avide de putere cu orice preţ,plini de ură faţă de persoana mea,au decis scoaterea mea de sub protecţia legii ,şi prin aplicarea abuzivă a prevederilor art.64 lit.t din Legea 5/1978,declararea mea ca sabotor al comunismului şi duşman de clasă al poporului

-deci au decis exterminarea mea.

       În perioada respectivă ,chiar dacă au fost şi persoane care au văzut şi au recunoscut că pe nedrept am fost pedepsit atât de crunt,totuşi nu au avut puterea şi curajul să se implice în înfăptuirea actului de dreptate relativ de persoana mea,întrucât cel care prin uz de fals ma scos în afara legii,

respectiv directorul Trustului de I.A.S.Bihor numitul Szabo Emeric,era Erou al muncii socialiste,membru al Marii Adunări Naţionale şi prieten al lui Nicolae Ceauşescu.

Conştiinţa şi demnitatea acelui „Erou al muncii socialiste” nu admitea recunoaşterea acelor incapacităţi intelectuale ce au generat moartea întregului efectiv de animale din Ferma nr.10 Sălard ca fiind datorate propriilor lui incapacităţi intelectuale.Acel „Erou” avea cea mai puternică influienţă şi putere dintre cadrele de conducere ale P.C.R. Bihor.

Trustul de I.A.S  Bihor era cel mai mare şi mai puternic economic dintre toate Trusturile de IAS  din ţară,iar acel „Erou” era socotit ca unul înzestrat cu cele mai multe ” virtuţi „ dintre conducătorii comunişti.

Valorile umane fiind total răsturnate , calităţile cele mai înalte ale fiinţei umane,precum inteligenţa ,cinstea şi sinceritatea au fost înlocuite cu,prostia ,hoţia,şi minciuna.În întunecimea minţii lor,au răstălmăcit falsul ca fiind adevărat şi adevăratul ca fiind fals.

 Răsturnarea valorilor umane, a fost cauza „atitudinii pozitiviste” a tuturor conducătorilor comunişti faţă de, proşti, hoţi şi mincinoşi, şi a „atitudinii negativiste” reflectată în comportamentul lor  faţă de cei care  se mai păstrau în sfera realului,în sfera  conştienţei,faţă de cei inteligenţi,cinstiţi şi sinceri.Cu cât distanţa calitativă dintre cele două categorii era mai mare ,cu atât aversiunea conducătorilor împotriva celor care nu erau asemenea lor era mai mare şi mai puternică.

Datorită incompatibilităţii existente între cele două categorii de fiinţe umane,cei ce nu posedau asemenea „virtuţi „ precum cele prezentate, erau înlăturaţi, excluşi, marginalizaţi, şi exterminaţi ,

deoarece erau „altfel” decât cei care conduceau.

Ceea ce aduna la un loc,ceea ce agreea şi împuternicea distribuirea funcţiilor de conducere,erau tocmai „calităţile intelectuale şi  morale deosebite”, „calităţi” de care se ţinea seama cu stricteţe la investirea cu diferitele munci de răspundere.Aceasta deoarece, doar cine se aseamănă se adună,

altfel se resping.   

       Prin cererile ,referatele şi memoriile adresate de mine tuturor celor din conducerea ierarhică a Statului comunist ,aceştia şi-au văzut propriile greşeli  şi abaterile grave de la etica şi echitatea socialistă şi de la disciplina muncii

,şi a trezit în toţi acei conducători sentimentul de vinovăţie ,sentiment pe care din laşitatea caracteristică lor,nu l-au analizat şi examinat,ci în dorinţa lor laşă de a scăpa de acel sentiment,l-au reprimat ,şi au menţinut în atenţia lor continuă doar ura şi dorinţa de răzbunare împotriva celui ce a adus la vedere toate acele grave abateri.

       Urmarea ,a fost incriminarea mea cu propriile lor greşeli şi abateri,suita continuă de abuzuri şi silnicii la care am fost supus pe nedrept.Scopul tuturor abuzurilor,ororilor şi silniciilor la care am fost supus ,a fost exterminarea mea fizică şi psihică şi totodată pentru colegi şi pentru cei care mă cunoşteau,constituiam un exemplu viu,concret,a ceea ce l-i se poate întâmpla celor care aveau îndrăzneala să se opună dispoziţiilor date de conducători,chiar dacă acele dispoziţii erau în mod cert ABUZIVE.

        Pentru a-şi ascunde incompetenţa în exercitarea funcţiilor deţinute,organele de conducere din perioada totalitarismului comunist,au îndreptat spre persoana mea,propriile greşeli şi incompetenţa lor ,având în persoana mea,cel mai valabil „ţap ispăşitor”,şi aceasta s-a putut face în mod sigur cu ajutorul sau din dispoziţia directă a organelor de represiune ale

Statului totalitar comunist.

         Se poate vedea într-un mod foarte limpede,o parte din metodele de represiune coordonată a Statului totalitar comunist,împotriva celor indezirabili regimului.Scopul perceput de mine a tuturor mutărilor abuzive ,forţate de la  un loc de muncă la altul,dintr-o localitate în alta,scopul tuturor umilinţelor,a persecuţiilor,a injuriilor suferite de mine peste tot,a privaţiunilor la care am fost supus în mod inuman şi discriminator,a fost „reeducarea mea în spiritul comunist,în spiritul conştiinţei comuniste şi socialiste”.În concepţia lor,toate aceste represalii suferite de mine ,constituiau  „metode eficiente de reeducare”.

    III.EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLĂRI ALE CONVENŢIEI ŞI/SAU A PROTOCOALELOR,PRECUM ŞI A ARGUMENTELOR ÎN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMAŢII:

15.

Art.4 din Convenţie,privitor la

Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate,la pct.2 specifică:

 „Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie”.

        O perioadă de 10 luni şi 10 zile,cuprinsă între 22.03.1989-01.02.1990,conform înscrisului din cartea mea de muncă de la poziţiile 37,38,39,am fost constrâns să execut activitatea de muncitor laborant,

în cadrul Laboratorului pentru controlul calităţii furajelor Oradea.

         Din înscrisul de la poziţia 37 din carnetul meu de muncă,se vede faptul că C.A.P.Rieni mă transferă în interesul serviciului,în baza Deciziei 218/22.03.1988 emisă de către acest C.A.P,ceea ce este ilegal şi abuziv,deoarece eu conform înscrisului de la poziţia 29 din cartea de

muncă,eram angajatul D.G.A.Bihor în baza  contractului de muncă

nr.252/20.10.1986.

Din punct de vedere legal,acea decizie 218,este lovită de nulitate.Mie nu mi-a parvenit acea decizie şi nu cunosc conţinutul ei.Este posibil să nu fi existat nici o Decizie nr.218/22.03.1988.Prevederea art.69 din Codul muncii,privitor la acordul de voinţă al celui transferat,este exclus.

         Din înscrisul de la poziţia 38 din carnetul de muncă,se vede faptul că D.G.A.Bihor , „mă angajază” conform art.11/a din legea 1/1970,pe postul de muncitor laborant.

Această „angajare” a avut loc în mod forţat,fără aplicarea prevederilor legale ale art.69 din Codul muncii,,fără respectarea articolului 41 punctul 1 din Constituţia României,fără respectarea articolului 42 punctul 1 din Constituţia României,fără respectarea articolului 4 punctul 2 din Convenţie.

   În art.41 pct.1 din Constituţie, privitor la Munca şi protecţia socială a muncii,este prevăzut :

(1)   Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.Alegerea profesiei ,a meseriei sau a ocupaţiei,precum şi a locului de muncă este liberă.

   În art.42 pct.1 din Constituţie ,privitor la Interzicerea muncii forţate,este prevăzut:

Munca forţată este interzisă.

       Prin această „angajare” silită a mea pe post de muncitor laborant,îmi este confiscată Diploma de inginer zootehnist şi dreptul de ami exercita liber profesia conform studiilor absolvite.Actul pe baza căruia se face înscrierea mutaţiei intervenite în carnetul meu de muncă,este Dispoziţia nr.279/22.04.1989 emisă de D.G.A.Bihor.Mie nu mi-a parvenit acea Dispoziţie nr.279/22.04.89,şi nu cunosc conţinutul acesteia.Este posibil să nu fi existat nici o Dispoziţie scrisă şi înregistrată sub nr.279/22.04.1989.

    Singurul act care a intrat în posesia mea este Adresa nr.98/18.02.1989,prin care  D.G.A.Bihor îmi face cunoscut că începând cu data de 15.02.1989 „ am fost repartizat” la Laboratorul pentru controlul calităţii furajelor,însă această adresă nu apare în cartea de muncă.

        În cadrul Laboratorului,eram obligat ca zilnic să aduc probe de furaje de la cel puţin două CAP-uri din judeţ.În acest fel salarul meu îl cheltuiam pe drumuri şi diferitele mijloace de transport cu care trebuia să ajung de la un capăt la celălalt al judeţului.Nici o cheltuială nu mi-a fost decontată vreodată,cât timp am fost silit să muncesc în cadrul Laboratorului respectiv,aşa cum rezultă din Scrisoarea adresată de mine Directorului general al Direcţiei Agricole Bihor în data de 18.12.1989,şi primită de aceştia în data de 29.12.1989 conform înscrisului de pe verso al scrisorii.

       Articolul 8 din Convenţie,privitor la:

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie,prevede:

     1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie,a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

        La C.A.P.Fegernic,(aflat la 15 km.de localitatea Sălard,localitatea de domiciliu,în care îmi desfăşuram activitatea ca inginer responsabil cu baza furajraeră în cadrul Fermei nr.3 Sălard din cadrul I.A.S.Biharia),am ajuns să fiu „reangajat în muncă”,ca urmare a desfacerii abuzive a contractului meu de muncă uzânduse în acest scop de prevederile art.64 lit.t din legea 5/1978.

          Deoarece ,situaţia în care am ajuns ,că a trebuit să accept reangajarea mea în muncă la C.A.P Fegernic ca fiind o necesitate, (nefiind o altă posibilitate de ami câştiga existenţa),şi deoarece am ajuns în condiţia respectivă „de nou angajat ”,datorită desfacerii abuzive a contractului meu de muncă,printr-un fals făptuit de către directorul Trustului de I.A.S Bihor, consider că în mod silit am fost mutat la C.A.P Fegernic.

Pentru confirmarea acestor afirmaţii rog a se vedea Memoriul nr.17057/10.03.1986,adresat lui Ceauşescu Nicolae Secretar general al C.C.al P.C.R. şi totodată Procuraturii Generale a R.S.R.

Reangajarea s-a făcut de către D.G.A.I.A.Bihor prin Contractul de muncă nr.2578/1 sept.1983,aşa cum reiese din poziţia 25 din carnetul meu de muncă.

     La C.A.P.Biharia,aflat la 10 km.distanţă de localitatea Sălard unde aveam domiciliul şi unde locuiam cu familia,după 40 zile de activitate în cadrul acestui CAP,la presiunile exercitate asupra mea,

am fost forţat „să nu mă opun fiind proaspăt angajat” şi să accept mutarea mea la C.A.P Abram.În acest sens rog a se vedea Memoriul-cerere nr.10084/9.04.1987,adresat Direcţiei agricole Oradea-Bihor.

De asemenea,din carnetul meu de muncă,de la poziţiile 29,30, 31,32,33,se vede felul nesimţit şi batjocoritor în care a fost înscris în cartea mea de muncă acel „transfer în interesul serviciului”,cu scopul umilirii mele, a terfelirii carnetului meu de muncă şi a personalităţii mele,carnet care mă reprezenta în activitatea mea peste tot unde urma să mai lucrez până la ieşirea la pensie.

Din înscrisul de la poziţia 29 din carnetul de muncă reese că unitatea la care lucrez este C.A.P Biharia,iar la poziţia 31 este specificat ca loc de muncă C.A.P Abram.

Din înscrisurile de la poziţia 31,32,33 reese faptul că D.G.A Bihor mă transferă în baza Dispoziţiei 301/03.12.1986 şi a Dispoziţiei nr.306/05.12.1986 emise de D.G.A.I.A Bihor al cărui angajat eram conform înscrisului de la poziţia 29 ,

iar C.A.P Abram mă încadrează în baza Dciziei nr.14/06.12.1986 emisă de către ei însăşi.

 Toate mutările mele de la o unitate la alta ,dintr-o localitate în alta, de la C.A.P Biharia la C.A.P Abram,de la C.A.P Abram la C.A.P Sîrbi ,de la C.A.P Sîrbi la C.A.P Rieni ,de la C.A.P Rieni la Laboratorul pentru controlul calităţii furajelor Oradea,au fost abuzive şi s-au făcut fără

respectarea legislaţiei muncii din acea perioadă, fără respectarea prevederilor

legale înscrise în  art.69 din Codul muncii,fără acordul de voinţă a celui transferat,fără respectarea prevederilor articolului 26 punctele 1 şi 2 şi articolului 41 punctul nr.1  din Constituţia României , fără respectarea articolului 8 punctele 1 şi 2 din Convenţie.

     Articolul 26 din Constituţia României, referitor la  

Viaţa intimă, familială şi privată,prevede:

  (1)Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă,familială şi privată.

  (2)Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi,dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,ordinea publică sau bunele moravuri.

     Articolul 41 din Constituţia României privitor la

Munca şi protecţia socială a muncii, prevede:

  (1)Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.Alegerea profesiei ,a meseriei sau ocupaţiei,precum şi a locului de muncă este liberă.

  Articolul 8 punctul nr.2 din Convenţie privitor la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie ,prevede faptul că,

 2.Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care,într-o societate democratică,este necesară pentru securitatea naţională,siguranţa publică,bunăstarea economică a ţării,apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale,protejarea sănătăţii sau a moralei,ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

       Nu m-am făcut vinovat de nici una din faptele incriminatorii înscrise în art.8 pct.2 din Convenţie,şi deci în mod abuziv au fost încălcate drepturile şi libertăţile cuprinse în art.8 al Convenţiei relativ la persoana mea.

      Din : -referatul nr.R.472/18.sept.1980,adresat Trustului de IAS Bihor;

              -referatul nr.3206/29.09.1980,adresat IAS Biharia;

              -referatul nr.3802/21.11.1980,adresat IAS Biharia;

              -referatul nr.62/9.01.1981,adresat IAS Biharia;

              -referatul nr.1123/31.03.1983,adresat Trustului de IAS Bihor;

              -memoriul nr.432/A1/13.06.1983,adresat primului-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R.Bihor;

             -memoriul nr.17057/10.03.1986,adresat Secretarului-general al C.C.al P.C.R. Ceauşescu Nicolae,şi totodată Procurarurii Generale a R.S.R.;

             -memoriul nr.R.48/09.06.1986,adresat primului-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R.Bihor;

reese că mi-am îndeplinit obligaţiile profesionale,obligaţiile de serviciu,

obligaţiile faţă de societate şi familie,obligaţiile de conştiinţă şi morale şi prin activitatea desfăşurată de mine,nu am adus atingere, nealterând în nici un fel securitatea naţională,siguranţa publică,bunăstarea economică a ţării,ordinea publică,sănătatea fizică sau psihică a vreunui semen ,şi nu am alterat în nici un fel drepturile şi libertăţile cuiva.

       Totodată din actele prezentate ,reese în mod limpede şi concret faptul că, cei cu adevărat vinovaţi de faptele incriminate de art.8 pct.2 din Convenţie,cei cu adevărat vinovaţi de faptele incriminate de prevederile art.64.lit.t din Legea 5 /1978, sunt conducătorii acelor intreprinderi şi instituţii ale Statului comunist,acei călăi care m-au pedepsit fără nici o vină şi care prin faptele lor au pricinuit suferinţe fizice, psihice şi morale iremediabile atât mie cât şi familiei mele, prejudiciindu-ne grav atât material cât mai cu seamă psihic şi moral.

    IV.EXPUNERE ÎN LEGĂTURĂ CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 pct.1 DIN CONVENŢIE

16.

Decizia internă definitivă :      Decizia nr.34/CA/2007-R  

                                        Pronunţată în Şedinţa publică din 15 februarie 2007 - de către   Curtea de apel Oradea  -

Secţia comercială,de contencios administrativ şi fiscal

în dosar nr.3722/35/CA/2006

 17. Alte decizii : Nu există.

 18. Dispuneţi sau aţi dispus de un recurs pe care nu l-aţi exercitat ?

  

    Nu .

    V.  EXPUNEREA OBIECTULUI CERERII

 19. Rog onorata Curte,

ca în baza probelor existente în dosarul cauzei,

în urma examinării probelor şi a dezbaterilor ce vor avea loc,

urmare a confirmării veridicităţii afirmaţiilor probate,referitor la numeroasele încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ,suferite de subsemnatul,

 Să dispuneţi Statului Român suportarea unor despăgubiri materiale şi daune morale  compensatorii, relativ de suferinţele fizice, morale şi psihice îndurate pe nedrept de către mine şi implicit de familia mea,

în sumă totală de 610.000 Euro(şase sute zece mii  euro).

    VI. ALTE INSTANŢE INTERNAŢIONALE CARE EXAMINEAZĂ SAU AU EXAMINAT CAZUL

 20.

Aţi prezentat în faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau reglementare capetele de cerere din prezenta plângere ?

   Nu .

    VII.  LISTA DOCUMENTELOR

 21. 

       Anexez în copii următoarele documente:

     a)-cererea nr.2395/29.05.2006,adresată Tribunalului Oradea-Bihor;

     b)-cererea precizare nr.2395/19.09.2006;

     c)-sentinţa nr.295/CA/2006,pronunţată de Tribunalul Bihor-Oradea la data de 07.11.2006 în dosarul nr.2395/CA/2006;

     d)-recursul nr.2395/4.12.2006,înaintat Tribunalului Bihor-Oradea;

     e)-cererea precizare nr.3722/35/10.01. 2007,adresată Curţii de Apel Oradea;

     f)-decizia nr.34/CA/2007-R,pronunţată de Curtea de Apel Oradea în şedinţa publică din 15 februarie 2007,în dosarul nr.3722/35/CA/2006;

     g)-memoriul nr.432/A1/13.06.1983,adresat Primului secretar al Comitetului judeţean al P.C.R.Bihor;

     h)-cererea nr.17.057/10.03.1986,adresată Secretarului general al C.C.al P.C.R. Ceauşescu Nicolae;

     i)-memoriul cerere nr.17.057/10.03.1986,adresat Secretarului general al C.C.al P.C.R.Ceauşescu Nicolae;

     j)-memoriul nr.R 48/09.06.1986,adresat Primului secretar al Comitetului judeţean al P.C.R.Bihor;

     k)-cererea nr.10.084/9.04.1987,adresată Direcţiei agricole Oradea-Bihor;

     l)-adresa nr.2425/21 octombrie 1988,emisă de Direcţia generală pentru agricultură Bihor-Oradea;

     m)-decizia nr.390/12.decembrie 1988,emisă de D.G.A.Bihor –Oradea;

     n)-decizia nr.390-1/12.12.1988,emisă de D.G.A.Bihor-Oradea;

     o)-contestaţia nr.10.001/3 ian.1988,adresată Direcţiei agricole Bihor-Oradea;

     p)-adresa nr.98/18.02.1989,emisă de D.G.A.Bihor-Oradea;

     r)-scrisoarea din data de 18.12.1989,adresată D.G.A.Bihor;

     s)-cererea nr.6018/1989,adresată Judecătoriei Oradea;

     t)-adresa nr.217/10.august 1989,emisă de U.J.C.A.P.Bihor;

     ţ)-adresa nr.10.020/3 februarie 1987,adresată Direcţiei agricole Oradea;

     u)-carnet de muncă seria A.Y. Nr.465491,eliberată de D.G.A.I.A.Botoşani la 13 iunie 1975;

     v)-referatul nr.R.472/18 septembrie 1980,adresat Trustului de IAS Bihor;

     x)-referatul nr.3206/29.09.1980,adresat I.A.S.Biharia;

     y)-referatul nr.3802/21.11.1980,adresat I.A.S.Biharia;

     z)-referatul nr.62/9.01.1981,adresat I.A.S.Biharia;

     a1)-referatul nr.1123/31.03.1983,adresat trustului de IAS Bihor;

     b1)-procesul-verbal nr.1248/14.04.1983;

     c1)-adresa nr.1272/15.04.1983,emisă de I.A.S.Biharia;

     d1)-adresa nr.1560/30.04.1983,emisă de I.A.S.Biharia;

     e1)-adresa nr.1587/9 mai 1983,emisă de Trustul de IAS Bihor;

     f1)-adresa nr.2343/301/30 martie 1987,emisă de Procuratura Generală a R.S.R.;

     g1)-adresa nr.2343/301/8 iulie 1987,emisă de Procuratura Generală a R.S.R.;

    h1)-încheierea de şedinţă nr.7901/25.08.1987,a Judecătoriei Oradea;

    i1)-adresa nr.1351/P/1986 din 3 sept.1987,a Procuraturii locale Oradea;

    j1)-cererea de recurs a subsemnatului,în recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.6235/1987.

    

    VIII.DECLARAŢIA ŞI SEMNĂTURA

 22.

         Declar pe onoare că informaţiile ce figurează în prezentul formular de cerere sunt exacte.

       Sălard

       8 aprilie 2007                                                  N.Fărcuţa