ETICA-ECHITATEA

              CĂTRE,

                CURTEA  EUROPEANĂ  A  DREPTURILOR  OMULUI

                                         

                                 

                                       CAMERA  A  TREIA            

         Subsemnatul Fărcuţa Nicolae Tiberiu,domiciliat în localitatea Sălard nr.432 judeţul Bihor cod poştal 417450,

în calitate de petent în dosarul nr.22927/2007 ,trimit în copie xerox decizia civilă nr.1424/2008-R emisă de Curtea de Apel Oradea în dosarul 3313/271/2007.

        În decizia pronunţată în dosarul cauzei,instanţa de recurs,respectiv Curtea de Apel Oradea,ignoră desconsiderând în totalitate documentele,probele depuse ,existente în dosarul cauzei :

         -faptul că procesul verbal nr.1248/14.04.1983,este nul de fapt şi de drept,deoarece prin nici o lege din timpul respectiv nu se putea decide de nimeni şi de nici o adunare generală a oamenilor muncii, „transferarea” nimănui din o unitate de muncă în alta,iar desfacerea contractului meu de muncă în baza acelei legi nr.5/1978 nu există în cuprinsul acelui proces-verbal,şi nu este atestat prin semnăturile celor care ar  fi hotărât acel fapt;

         -faptul că adresa nr.1272/15.04.1983 ,şi adresa nr.1560/30.04.1983,sunt abuzive şi lovite de nulitate absolută;

         -faptul că adresa nr.1587/09.05.1983,este abuzivă şi este un fals a cărui semnatari sunt autorii infracţiunilor prevăzute de art.289 combinat cu art.291 şi art.246,cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, şi care adresă a făcut obiectul dosarului nr.1351/P/1986,în care am cerut tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de infracţiunile respective şi repunerea mea în drepturile legitime;

         -faptul că plângerea mea nr.4196/1983 ar fi fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.3623 din 21.06.1983 a Judecătoriei Oradea este total eronată deoarece cererea mea a fost respinsă ca inadmisibilă şi deci nu a existat o judecare a cererii nr.4196/1983,iar reţinerea în considerentele acele hotărâri a faptului că măsura desfacerii contractului de muncă a fost votată de adunarea generală a oamenilor muncii din unitatea de producţie în care îmi desfăşuram activitatea este abuzivă,deoarece în dosarul nr.4196/1983 nu exista nici un document care să ateste faptul că adunarea generală ar fi decis desfacerea contractului meu de muncă în condiţiile art.64.lit.t  din legea nr.5/1978,fapt ce se poate vedea din cuprinsul sentinţei respective. În cererea nr.4196/1983 nu contestam desfacerea disciplinară a contractului meu de muncă deoarece atunci nu exista nici o hotărâre în acest sens,ci am contestat ca nelegale adresele nr.1272/15.04.1983 şi 1560/30.04.1983,iar faptul că adunarea generală de la unitatea unde am lucrat ar fi hotărât „desfacerea contractului meu de muncă în baza art.64 lit.t din Legea 5/1978”,l-am aflat doar atunci,cu ocazia pronunţării sentinţei respective;

         -faptul că la data de 20.02.1985,am fost silit să-mi dau demisia din agricultură datorită faptului că mi s-a pretins acesta de către conducătorul unităţii la care activam ,şi aceasta deoarece se urmărea întărirea primei desfaceri abuzive a contractului meu de muncă,prin o nouă desfacere abuzivă care avea ca menire să facă drept motivată,justă şi îndreptăţită prima desfacere abuzivă a contractului meu de muncă,iar persoanele care au comis abuzul respectiv să apară,să fie percepute ca persoane oneste care şi-au îndeplinit îndatoririle de serviciu şi obligaţiile de cetăţeni oneşti şi loiali statului comunist,iar persoana mea să fie percepută ca un adevărat element distructiv,ostil societăţii şi sistemului comunist.Rog a se vedea memoriul cerere nr.17057/10.03.1986 adresat preşedintelui R.S.R. Ceauşescu Nicolae şi totodată Procuraturii generale a R.S.R.

         -faptul că acele „conflicte cu angajatorii” mei nu s-au soldat cu măsuri de dreptul muncii aşa cum ar fi fost normal,ci s-a făcut uz de prevederile art.64.lit t din legea 5/1978,lege care nu face parte din codul muncii ,fiind o lege criminală cu rol represiv şi exterminativ,scoţând pe cel vizat de sub protecţia legii şi eliminându-l definitiv din societate aşa cum se poate vedea în mod limpede din documentele existente în dosarul cauzei.Acea lege nr.5/1978,conferă celui asupra căruia se aplică,statut de proscris,anulândui toate drepturile fireşti de care se bucură întreaga societate,

precum drepturile prevăzute de :

         art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitor la,

   Dreptul la un proces echitabil,care prevede:

 (1). Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale,de către o instanţă independentă şi imparţială,instituită de lege,care va hotărâ fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil,fie asupra temeiniciei asupra oricărei acuzaţii în materie penală,îndreptate împotriva sa.Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public,

 (2).Orice persoană acuzată de o infracţiune estev prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

  - Prin aplicarea abuzivă a prevederilor art.64 lit.t din Legea 5/1978,drepturile prevăzute de acest articol din Convenţie,au fost confiscate şi anulate pentru persoana mea,aşa cum rezultă din dispoziţiile finale ale acelui articol nr.64.lit.t din legea nr.5/1978 ,precum şi din sentinţa civilă nr.3623/21.06.1983 a Judecătoriei Oradea;

         art.14 din Convenţie ,privitor la Interzicerea discriminării,stabileşte:

 Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată,în special ,pe sex,rasă,culoare,limbă,religie,opinii politice sau orice alte opinii,origine naţională sau socială,apartenenţa la o minoritate naţională,avere,naştere sau orice altă situaţie.

 -Exprimarea opiniilor personale cuprinse în referatele şi memoriile prezentate în dosarul cauzei,respectiv în dosarul nr.22927/2007,opinii ce reprezentau totodată şi obligaţiile mele profesionale şi de serviciu,au constituit motivele aplicării abuzive prin uz de fals,a legii nr.5/6 august 1978,care mă priva de drepturile şi libertăţile fundamentale

recunoscute semenilor mei din societatea în care trăiam.A fost aplicată această lege 5/1978,în mod deliberat şi discriminator,şi nu au fost aplicate prevederile Codului muncii. Au folosit de o lege asemeni lor,criminală şi discriminatorie.Rog a se vedea că art 64.lit.t din Legea 5/1978,aplică sancţiuni diferite celor asupra cărora este aplicată,în funcţie de poziţia deţinută,respectiv se aplică într-un fel conducătorilor şi în alt fel celor conduşi.O lege neetică şi inechitabilă a fost folosită în ţinerea sub control a respectării eticii şi echităţii.Am fost pedepsit pe nedrept de oameni fără conştiinţă,ce sau folosit de o lege pe măsura lor.

         art.2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,care referitor la Dreptul la viaţă,prevede:

(1). Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege.Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat,decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.

   -Prin înscrisul de la poziţia 24 din cartea mea de muncă,nici o intreprindere din judeţele Bihor şi Vâlcea la care am apelat spre a mi se oferi un loc de muncă oarecare,chiar şi muncitor necalificat sau zilier,au refuzat văzând legea şi articolul de lege înscris în cartea mea de muncă.În decursul celor 1 an şi 8 luni când am căutat un loc de muncă oarecare în afara profesiei,în afara sectorului agricol,practic prin acel înscris,respectiv art.64.lit.t din legea 5/1978,a fost exclusă orice posibilitate de a mă angaja într-un loc de muncă oarecare,pe orice post,iar prin refuzul de ami da posibilitatea să-mi câştig existenţa prin muncă,care pentru mine reprezenta unica posibilitate de a supravieţui,practic am fost condamnat la moarte lentă,prin suferinţe fizice,psihice şi morale,fără a fi judecat în vreun fel oarecare,fără a avea acces la justiţie şi a afla motivele de care mă fac vinovat.

  Am fost pedepsit şi supus suferinţelor fizice,materiale,psihice şi morale ,şi prin mine şi întrega mea familie,printr-un abuz şi un fals ,respectiv prin adresa nr.1587/09.05.1983,fără a mă face vinovat de nerespectarea principiilor de etică şi echitate,principii care nu au fost definite şi specificate care au fost efectiv abaterile mele.

   Am fost învinovăţit pe nedrept prin înscrisul de la poz.24 din cartea mea de muncă,pentru abateri grave de la principii de etică şi echitate ,principii universal valabile,principii ce fundamentează Constituţiile tuturor ţărilor şi societăţilor,precum şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În articolele invocate de subsemnatul ca temei al cererii nr.22927/2007,se percepe cu uşurinţă,ca având în conţinut şi ca esenţă,principiile de etică şi echitate universal valabile.Trebuiesc doar respectate.

   Nu am comis nici un fel de infracţiuni ,delicte,ori neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu,profesionale,familiale,sociale,pentru care erau îndreptăţiţi să mă sancţioneze ,să mă pedepsească prin legile existente ,însă am fost acuzat şi pedepsit pe nedrept,neântemeiat, pentru nerespectarea,pentru abateri grave de la principiile  de  

etică şi echitate,principii care din ştiinţa mea guvernează şi fundamentează întreaga existenţă,asigurând armonia necesară întregului univers.

  Abaterile grave de la etica şi echitatea socialistă şi de la disciplina muncii,au fost ale conducătorilor care m-au pedepsit şi nu ale mele ,fapt ce se vede cu uşurinţă,se deduce cu uşurinţă din documentele aflate în dosarul nr.22927/2007.

    Eu funcţionam ca simplu inginer respensobail cu baza furajeră şi nu aveam în subordine nici un fel de angajaţi,în afară de zilierii pe care îi urmăream şi îi coordonam în activitatea ce se desfăşura.Nu am provocat nici o nemulţumire niciodată, nimănui din subordine prin acte imorale şi nedrepte făptuite de persoana mea.

Nu am provocat niciodată haos, dezordine şi nemulţumiri,nu am cauzat nici un fel de prejudicii niciodată,niciunei persoane.Am fost pedepsit pe nedrept,şi am fost supus la suferinţe de nedescris,fără a mă face vinovat de ceva,în afara faptului că mi-am îndeplinit sarcinile şi îndatoririle profesionale şi de serviciu,fapte de care nu pot fi acuzat decât în situaţia când, aţi face obligaţiile şi îndatoririle de orice natură,este socotit un delict ori o infracţiune.

 Anexez în copie xerox:

           u”) - decizia civilă nr.1424/2008-R din 14.10.2008 ,emisă de Curtea de Apel Oradea-Bihor în dosarul nr.3313/271/2007.Acestă decizie reprezintă ultimul document existent şi necesar în examinarea şi soluţionarea cererii subsemnatului de către Curte.

De asemenea anexez motive şi concluzii adresate Curţii de Apel Oradea,considerate ca necesare în examinarea recursului nr.3313/271/2007 precum şi a cererii nr.22927/2007 ,adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului ,de la Strasbourg.

   Întemeiez cererea nr.22927/2007,pe prevederile:

 art.6 pct.1 şi pct.2;

 art.14;

 art.2 pct.1;

 art.4 pct.2;

 art.8 pct1 şi pct.2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

          

Aştept Decizia Curţii.

    

 Sălard  17.11.2008                                                               Cu respect,